13.
O! Mântuitorule
1. O! Mântuitorule, adăpostul meu Tu eşti
Când furtuna vâjâie şi când valurile vin.
Strânge-mă la sânul Tău, lângă Tine ţine-mă,
Du-mă neatins în port şi păzeşte-mi sufletul!
2. Altă ocrotire n-am, fără Tine sunt pierdut;
Singur, o, să nu mă laşi, întăreşte-mă mereu!
Doar în Tine mă încred, Tu eşti ajutorul meu,
Strânge-mi mâna să nu cad, strânge-mă la pieptul Tău!
3. O, Isuse-n Tine eu tot ce-mi trebuie găsesc;
De nu văd, mă luminezi, de sunt slab, mă întăreşti.
Tu eşti sfânt, eu, păcătos, însă Tu m-ai curăţit,
Viaţa nouă ce mi-ai dat doar prin Tine-o pot trăi.
4. Tu pe cruce, ispăşind, mi-ai iertat păcatele,
Ca, păcatul părăsind, pentru Tine să trăiesc.
Sângele Tău e-un izvor; mi-ai spălat păcatu-n el;
Zilnic mă călăuzeşti să-mplinesc doar voia Ta.