16.

Mântuitorule, noi cu toţi Te slăvim

1. Mântuitorule, noi cu toţi Te slăvim, Când vedem dragostea Tatălui Pe-a Ta Faţă lucind şi în lume vestind Cât de-nţelept e şi puternic! R: Ce iubire! Căci venit-ai din cer, Ca să mori pentru noi toţi, Pentru-a noastră vină! 2. Cât ai fost de smerit, când în iesle-ai fost pus! Şi-ai pribegit apoi ca străin Fără niciun locaş pe al nostru pământ, Tu, Cel ce-Atotstăpânitor eşti. 3. Apoi, când Te vedem suferind pentru noi, Când Te rugai în Ghetsimani, Stăm uimiţi de-al Tău har, când Te ştim cât de sfânt, De curat şi de nepătat eşti! 4. Şi-apoi, când Te privim pironit pentru noi, Purtând osânda şi vina grea, Te slăvim şi-Ţi cântăm, căci al Tău sânge scump Ne-a curăţit de orice pată.