16.
Mântuitorule, noi cu toţi Te slăvim
1. Mântuitorule, noi cu toţi Te slăvim,
Când vedem dragostea Tatălui
Pe-a Ta Faţă lucind şi în lume vestind
Cât de-nţelept e şi puternic!
R:
Ce iubire! Căci venit-ai din cer,
Ca să mori pentru noi toţi,
Pentru-a noastră vină!
2. Cât ai fost de smerit, când în iesle-ai fost pus!
Şi-ai pribegit apoi ca străin
Fără niciun locaş pe al nostru pământ,
Tu, Cel ce-Atotstăpânitor eşti.
3. Apoi, când Te vedem suferind pentru noi,
Când Te rugai în Ghetsimani,
Stăm uimiţi de-al Tău har, când Te ştim cât de sfânt,
De curat şi de nepătat eşti!
4. Şi-apoi, când Te privim pironit pentru noi,
Purtând osânda şi vina grea,
Te slăvim şi-Ţi cântăm, căci al Tău sânge scump
Ne-a curăţit de orice pată.