261.
Tată ceresc, prin har
1. Tată ceresc, prin har în faţa Ta noi ne plecăm
Şi pentru daru-Ţi de nespus noi toţi Te adorăm.
Singuru-Ţi Fiu, plăcerea Ta dinainte de timp,
Dragostea Ta L-a dat la moarte pentru cel căzut.
2. L-ai dat, deşi ştiai tot ce aici va-ntâmpina.
Încununat cu spini, cu mantie de purpură.
Şi-n acel ceas de chin suprem păcatul ne-a purtat.
El, Mielul sfânt, de Tine chiar pe cruce-a fost zdrobit.
3. Tată, e mai presus de noi misterul dragostei.
Nici oamenii, nici îngerii n-ating adâncul ei.
Ce suntem noi, ca să ne dai atâta har mereu?
Noi Te-adorăm pe Tine, Tată, şi pe Fiul Tău.